Calvarul Anei

Ana* s-a întors la școală. În clasa a III-a. La 12 ani s-a-ncurcat cu cine nu trebuia. Copilă necoaptă și îndărătnică! El, 17. A dus-o mai întâi în Oltenia, cu ai lui. Într-un sat fără nume. (Nu că n-ar avea, dar Ana* nu și-l amintește. Departe de civilizație oricum). După care, fără preget, au luat cu toți calea băjeniei. O cale altminteri știută: Germania. La muncă. Cel puțin așa credea ea. Ceva cu mașini, dacă ar fi s-o-ntrebi. Bărbații știu. Poate și femeile mai în vârstă. Nu copiii. Nici cei proaspăt luați. Munca Anei* se diversifică. La mâna-ntinsă. La rărit una alta din magazine. A fost și prinsă. Au vrut s-o lase să se descurce. Că-i minoră și n-au ce-i face. Dar Ana* s-a încăpățânat să spună că e însoțită. La cerșit s-a-mpotrivit. De jenă. Așa că pricini de scandal cu carul. Fata ajunge insuportabilă. Reeducarea ei nu mai putea fi desăvârșită. Alte instrumente ar fi presupus mai multă imaginație. În fine, Ana* rămâne grea. Insistă să plece. Catadicsesc. Pe drum sângerează. Ajunge la urgențe. Pierde. Chiuretaj. Ana* e în clasa a III-a. Are 13 ani.